Exista o vorba…ca daca iubesti cu adevarat un om, trebuie sa lupti pentru el. Ce e adevarat? Cum procedezi?”

Eu cred, imi place sa cred, sper, imi doresc, traiesc cu ideea ca dragostea adevarata exista pt fiecare dintre noi. Si ca la un moment dat, partenerul ideal, jumatatea care te intregeste, corpul cald care iti face patul sa para mai mic, al doilea tacam la masa, mana care se imbina perfect cu a ta, sarutul care te face sa uiti de toate si privirea care valoreaza cat un infinit de cuvinte… va aparea exact cand te astepti mai putin. Nu poti grabi dragostea. Dar nu o poti nici intarzia. Nu o poti pacali si nu o poti evita.

Si uite ca e aici; ai prins-o de picior si o tii strans. Dar in zadar; n-o poti lega de tine. Dragostea e libertate. Iubirea adevarata presupune sacrificiu; in sensul ca trebuie sa-l lasi sa-si vada de drum daca nu-i al tau cu totul, daca nu-l simti langa tine pe de-a-ntregul. Si te gandesti: ai investit atata timp, atata suflet, atata sentiment… iar acum trebuie sa-i dai drumul. Si urmatoarea va veni si va culege fructele ce au crescut din semintele ce le-ai semanat cu prezenta ta (la cerinta publicului-ex.: cizelarea). Mirosul tau va fi sufocat de parfumul ei, mangaierea ta va fi stearsa de atingerea ei, iar sarutul tau va fi inghitit de mult timp… Dar el va fi fericit. Nu plange. N-a fost momentul, nu v-ati sincronizat, timpul n-a vrut sa va acorde inca o sansa… Dar va fi fericit. Si-n fond, dragostea e libertate. Libertatea de a alege si libertatea de a oferi libertate, din dragoste, de la unul pt celalat.

Dar in acelasi timp, in egala masura, cred ca e normal, ba chiar vital/necesar sa lupti pt persoana iubita… atata timp cat si ea te mai iubeste. Cum aflii asta? Intreaba-ti sufletul. E inselator? Si al meu. Trist.

Consider ca trebuie sa luptati pt dragostea voastra in fata tuturor: a prietenilor, a familiei, ba chiar impotriva voastra; adesea chiar noi suntem dusmanii nostri, noi suntem cei care ne turnam benzina in cap si ne dam foc… doar de dragul de a simti adrenalina?! doar pt ca lucrurile sunt prea monotone?! doar pt ca nu sti cum sa-ti exprimi sentimentele sau pt ca persoana de langa tine te considera centrul lumii sale?!… probabil.

Trebuie sa te lupti, sa te zbati pt nenorocita aia de relatie pe care o urasti atat, dar in acelasi timp o iubesti mai presus de cuvinte. Trebuie sa te agiti atata timp cat simti cu toata fiinta ta ca langa omul asta trebuie sa ramai pt totdeauna, ca langa el te vezi la batranete si ca defectele lui sunt tolerabile.

Si NU! DEFECTELE NU POT FI CONSIDERATE NICIODATA CALITATI!!

Pot fi discutate, dezbatute, criticate; pot provoca certuri si despartiri. Si pot deveni tolerabile. Ba chiar pot apropia doi oameni. Sau mai multi; de ce nu.

Si totusi, ce faci cand iubesti?

Magul unei inimi/ Magul inimii tale
(dedicatie pentru draga mea Laura Dali, pentru ca e in dorinta inimii mele)

Am ratacit pe-un colt de rai,
Il zoboveam de-a lung,
De unde oare-atata drum,
Atat de scurt si .. am cazut…

Lovitura crunta oase,
Iar inima traieste un pustiu..
Am pierdut si drum si cale,
Dar dorul imi creaza o carare.

Caravanele sunt pline,
spre apus mers si-au croit,
Perdut-am multe vise,
Cand eu ma-ndrept spre rasarit.

Cand am cazut atat de groaznic,
Cand m-a durut cumplit,
M-am ridicat,  n-am zabovit,
Caci o carare s-a ivit.

Cararea e un drum secret,
O cale inca strabatuta,
Ce-o foloseste orice intelept,
In nebunia dragostei pierduta.

Cu ochi raniti cu sange lacrimand,
Cerandu-i ochii ei de plans,
Porfira imi era viziunea,
Am strigat sa mai intinda-o data mana..

Dar daca mana-i e prea fina..
Si voi aluneca in vid,
Voi cere amandoua sa cuprinda,
O posibila dorinta, .. sa ma tina!

O visez in poarta,
Cu ochii lacrimand,
Simtind si ea aceeasi lipsa,
A unui loc urat si pustiit.

Cararea-i tare lunga,
Dar vointa e un mers neobosit,
Caci despartirea e o ploaie,
pe-o carare care va-nflori.

In drumul meu de vis,
O calimara de cerneala,
Ma poarta pe-al iubirii sir,
Pe o poteca poate fara de sfarsit.

Ea va scrie pasii,
Ce-i voi citii-n eternitate,
Mereu te voi iubi,
De graba vin,  te rog nu ma oprii!..

Am primit nonsensuri si motive fara rost,
dar in spate am deschisa,
O umbrela caci sunt mag..
in drum spre steaua lui iubita.

O simt in poarta,
Cu caldura lacrimand,
Cu bratele deschise,
posibil.. ma asteapta pe un alt drum..

Cararea arde sub picioare,
Descult calatoresc,
Ma mistuie dar sunt de neoprit,
Caci stiu ca este drumul meu .. spre rasarit.

Pribegind in neoprire,
Resimtind un dor necontenit,
In nefericire pe carare,
Fericirea poate vine-ntampinare.

Cand imi voi regasi iubirea mea,
O voi saruta si-o voi conduce,
Sa admire ce se-ascunde-n drumul meu,
sub cate-o stea, o floare pentru ea.

Ispravnic mag dar sunt,
Pe cararea mea ce duc,
Si flori si stele,
Ce-o cuprind pe ea prin gandurile mele..

Ma mistuie calcaiele,
Inima-mi i-a foc,
Dar voi spera la visul meu,
Ca ne vom regasi sub un mai mare dor..