Jocul eroic îi ascunde amara slăbiciune,
Neputinţa îl absoarbe imatur,
Un spirit difuz si nebănuita coroziune,
Se răspândeşte cât mai sus..
dar nepătruns.

Se iveşte-un sufleţel bătrân,
Ce poartă-n piept un sul,
E o poezie veche,
A timpului de noapte rece,
Frumosul bun..ce creşte tot mai mult..

Efectul său de zbor,
Dintr-un spirit clipit de văzători,
armistiţiu din culori ,
Neasemuit revine verde viu,
E viu şi domină uşor..

Totul e verde,
Şi albul cald iţi sare-n ceafă,
Se leagănă în palme,
În gând senin, şi dorul depresiv,
Care doare, care aproape moare,
către casă..

Inainte ca să doarmă,
priveşte către ea,
Necunoscut o ambianţă îi confirmă,
Să aprindă,
O lumină..