Floarea

Floarea
de Luchian Sabo

Cap I

Cum mergeam.. pe un deal noaptea, am zărit o simplă şi mototolită floare.Nu mai văzusem de mult o floare atat de mototolită şi tristă.Cel putin, nu mă aşteptam aici să întalnesc o floare.Nu-i găseam nici nume si nici identitate, iar eu.. nici cea mai vagă idee despre cum să le recunosc.Eu nu le cunosc?!Eu doar le imortalizez pe o bucată de foaie si nimic mai mult.Cand am văzut aceasta scenă, nici nu ştiam ce mă surprinde atat de tare..floarea pe deluşorul acela mic şi inalt,  sau ceru-norat de-afară.De multe ori ochii nu ştiu să aleagă.Stăpanea pe tronul ei in singură neştire la ţinta fulgerelor turbate.M-am coborat grabnic la ea să mă luminez.Incă nu indrăznisem să pun vre-o intrebare si ce rost avea totusi..
Ceva.. mă fermeca.. şi imi dadeam seama că aveam emoţii.In prezenţa ei mă simţeam altfel.Dar era destul de bizar.. cel care nu a stat să cunoască vreodata florile.. acum dintr-o dată..vrea sa le inţeleagă!
Priveam.. ceva insă a uitat de ea..
Departe de vreo aşezare omenească, parcă.., parcă traia intr-un pustiu.Nu avea altmiteri nu stiu ce iarba deasă şi bogaţii sub picioarele ei decat cateva firicele vii si pline de un verde, cand palid cand viu si alte cateva uscate de soare, inchise si rău sprancenate, dar ascundea in ea atata frumuseţe…
Mangaiată, in mila vantului ce o purta incoace si incolo, nici nu ştiam ce e mai bine pentru ea…

Inainte de toate, mi-am scos aparatul să o fotografiez, pană ce deodată.., un glas subţire, de fetită cu tiparul vocii ca unor clopoţei mă surprinde şifonată:

- hei.., de ce fulgeri?

Eram destul de ostenit..dar.. niciodată nu m-i sa mai intamplat sa am halucinaţii.M-am uitat de jur imprejur să văd dacă se ascunde vre-un copilaş rătăcit prin preajmă.Dar pustiu..
Am trecut de luare aminte iar cu voia mi-am luat aparatul din nou.Deodată..iar m-a suprins:

- hei.., de ce mă fulgeri?

Acum insă mi-am dat seama ca micuţa floare imi vorbea sensibil.Altminteri nu era nimeni presat de micul meu obiectiv reflectand, sau vre-un fulger ce brazda pe cer in beznă.

- bună!..Am indrăznit timid.
- noaptea e destul de untunecoasă dar nu atat de timida ca tine.. oare e frica ca nu cumva sa ajungi sa iubesti ceea ce nu cunosti?Mi-a raspuns sfios.

Ciudat,…  mă citise ca pe o alta floare.. şi continuă.

- Luna e lumanarea pămantului, şi eu sunt obijnuită cu ea.Mă admiră deseori, dar incă nu a răuşit să imi tragă cu ochiul, iar pe cer incă nu sunt descărcări elecrice..
- să ştii că tare nepoliticos a fost să incerci să mă sperii..

Am incercat să o fac să inţeleagă că nu am încercat să o sperii şi..mai mult..mă intrerupse fără a băga de seamă de vorbele mele; ca şi cum nu ar fi aşa important.. şi continuă:

- fulgerele nu fac decăt să-mi fie teamă..

Am încercat să o liniştesc.Nu prea ştiam ce să îi spun.Cum oamenii trăiesc într-o animozitate, în cele din urma am rausit sa scot doua, trei vorbe nemestecate prea mult.

- mulţi încearcă ca prin autoritate să işi ascundă orgoliul odios, dar nu e decat o amăgire spre singuratate..I-am spus.

- ce vrei să spui? imi spune ea pe un ton curios..
- adică, cerul vrea sa işi facă prieteni prin acele fulgere, şi cu aceasta se amăgeşte şi rămane singur şi nedorit?

Fară să mă gandesc am răspuns grăbit.
- el nu face decat să ţină sub stăpanire ca lucrurile de jos să rămană jos.

- atunci nu se amăgeşte nici un pic.Nu e nici măcar ogolios.E vina voastră că nestampăraţi obiecte prin cer..cred că acesta e deranjant.Se apară cu singurele ei arme ca şi aidoma caţiva spini de ai mei.E nevoie de ei…

În felul ei poate avea dreptate.I-am spus că dimpotrivă cerul caută să fie explorat ca orice deal, colină sau munte şi că nu cred că cerul vrea să se descotorisească de obiectele noastre zburatoare..avioane, sateliţi sau altele.Şi in plus, cerul are armele ei mult mai desluşite decat furtuni şi tornade.La care mica floare continua cu entuziasm.

- Şi eu am avut momente cand am fost furioasă.Nu făceam altfel decat să zgarii aer in vazduh, şi fără să imi dau seama, cateva fire de iarbă ce incercau să mă linisteasca.Le făceam rău şi lor fără să vreau.
Eram atat de naivă şi inovensivă..
Şi căzu pe ganduri..

- Cand esti furios, pentru un moment, fără să vrei, te lepezi chiar de ce iubeşti cel mai mult în viaţa.Între oameni se întamplă des să existe astfel de furie..din cauza lăcomiei, nemulţumiriilor abundente, nedreptate şi alte şi alte motive.Nici chiar pe sine nu e sănătos să fii furios..dar uneori necesar.

Micuţa floare se scufundă mai tare pe ganduri si spuse.

- Cand cerul e furios.. nu mai contează ce e pe paşune, cine e în casa sau afară, dacă sunt animale, plante sau oameni…şi totuşi, eu sunt o floare..e destul de trist…

Întradevăr, micuţa floare avea un suflet ca o nestemată preţioasă, ce nici chiar eu inca nu i-am descoperit pe deplin hotarele ei misterioase.

- Vrei să iti fac o coroana?
Încercam să fac mica floare să zambească.
- Nu, imi cade bine roua de dimineaţa pe capşorul meu mototolit.multumesc!
Răspunse repezita..

M-i se făcuse foame şi mă pregăteam să scot un corn,.. cu mac.

- Ce vrei să scoţi? întrebă ea curiosă..
- un corn! am zis mai răspicat.
- un corn? întreba ea din nou..
- da, un corn!
- De unde să scoţi un corn?Animale nu sunt prin preajmă, iar oamenii nu ascund coarne..

M-a făcut să rad cu poftă.I-am spus că oamenii nu au coarne chiar dacă se zice astfel răutăţii lor.De altfel imi căutam doar mancarea mea.

- Chiar poti să mănanci un corn?Continua ea.Dar nu e ca si cum mi-ai manca mie un spin?..Animalele au nevoie de ele..

Începusem să mă amuz de drăgălăşenia ei.Unele lucruri le vedea cu atata limpezire, dar în altele.. nici nu bănuia.Si i-am raspuns cu drăgălăşenie:

- Nu e decat hrana mea care se numeste astfel.Nu e nicidecum o armă sau scut precum ai crezut tu.Uite!..asta mă hraneşte şi mă ţine în viaţă..

Ridică căpşorul şi îmi zambi nesperat.Se uită la mine cum inghiţeam flămand.Parcă dorea să îmi spună ceva şi m-am oprit.Nu ştiam cat a inteles din explicaţia mea cu cornul.Mă aşteptam la o altă întrebare din partea ei.Spre uimirea mea, micuţa zambareaţă, privind-u-mă mă întrebă:

- atunci,.. poţi să-mi dai şi mie un fulger?!… Mi-e foame…

***