Se pogorau din cer vazduh,
din plin inalt nascut..
se pogorau incet,
si- apoi, nimeni nu i-au mai vazut..
Subtil de au crescut un zid,
ori s-au ratacit in vid,
masurand cu-o margine pamantul,
iar cu cealalta, doar gandul…
Vracii trec la fiecare,
si fermecati merg ei-nainte,
isi unesc emotia netedelor frunti,
o mie si unul din cei pribegi necunoscuti..
