Edificiu nemarginit

nu credea că lumina ei,
v-a străluce în el un soare,
că un zâmbet viu, purificariu,
să transforme în alb, un negru cenuşiu..
- tristeţe apăsătoare.. taci!..işi spune,
şi parcă dorul lui tot creşte..
la duioasa legănare,
ce pluteşte către calda-nbraţişare.
Şi cerul îngheţat priveşte şi se miră,
şi timpul tainic trece şi se-nchină,
dar l-acoperă o flacără ascunsă,
chiar dacă frigul rece tot abundă, să pătrundă.
Se [...]

Citeşte articolul complet »

Carul mare

Imi doresc..ca somnul tău,
să fie cât mai duios..
un sincron din dragostea mea,
lângă tine să mladieze,
să te domine uşor..
Să te odihnesti sub aspiraţia lunii,
să te înalţi lângă un cânt,
să călăreşti lângă steaua ta strălucitoare,
cât e noapte, cât sunt eu,
cât suntem noi prin Carul mare..
Atât cât noaptea neagră,
sub clopotul senin ce ne deschide,
cât urmărim aurora boreală,
un zambet [...]

Citeşte articolul complet »