Jocul eroic îi ascunde amara slăbiciune,
Neputinţa îl absoarbe imatur,
Un spirit difuz si nebănuita coroziune,
Se răspândeşte cât mai sus..
dar nepătruns.
Se iveşte-un sufleţel bătrân,
Ce poartă-n piept un sul,
E o poezie veche,
A timpului de noapte rece,
Frumosul bun..ce creşte tot mai mult..
Efectul său de zbor,
Dintr-un spirit clipit de văzători,
armistiţiu din culori ,
Neasemuit revine verde viu,
E viu şi domină uşor..
Totul e verde,
Şi albul cald iţi sare-n ceafă,
Se leagănă în palme,
În gând senin, şi dorul depresiv,
Care doare, care aproape moare,
către casă..
Inainte ca să doarmă,
priveşte către ea,
Necunoscut o ambianţă îi confirmă,
Să aprindă,
O lumină..
esti greu de inteles Luchian….oricum, ai stilul tau si e clar ca alegi cuvinte complicate, combinatii de cuvinte nu usor de inteles. poate ca sunt subiectiva, dar intotdeauna am incurajat accentul pe mesaj … la tine lipseste mesajul evident, si nu doar cel evident ci si cel ascuns e destul de ambiguu
ideile sunt insa imbracate frumos
poezia in sine are un mesaj necuprins in profunzime si atat cat mi-a stat in putinta am rausit sa redau DORUL IMENS care l-am simtit cu multa desavarsire catre draga mea…dorinta vorbeste pe cai necunoscute..vorbeste despre nevoi..nevoi atat de vitale..