flammarum

In acel cufar arhaic, tresara-n tocul ei o calugarita.
Diamantul, safirul si aurul din sus de plante,
mangaie usor scara care vietuieste.
Coiful transpirat, zace inclinat de un copac si atarna o haina silueta.
Musca mananca din picior si picorul lasa o umbra rosie.
Altul se cuprinde in lungul ei si scapa o figura geometrica ce se rostogoleste manjit.
Se aprinde-o conoscuta de scutul sau si sugruma mortii orice fel de-n indatorare.
Persoana imaginara dispare si nu se mai intoarce, schiopatand.
Lasa-n urma, pecetea firii ei si cad in zare doua grele stele.
Doua se topesc si tresar iar vazatorii; tot n-o alunga!
O plapanda atingere calatoreste denivelat un soi de specie suflet, creste-n lant o inima impietrita ce se-n carneaza-n fumuriu,
se-asteapta sa se schimbe…